Tricotilomania – ce este si cum se manifesta?

Tricotilomania este o boala ce consta in impulsul irezistibil al unei persoane de a-si smulge parul de pe anumite zone ale corpului. Actiunea repetata de smulgere duce la caderea parului de pe zonele respective. Afectiunea este clasificata printre tulburarile obsesiv-compulsive si afecteaza intre 1% si 3% din populatie. Apare in general la copii si adolescenti, perioada de debut cea mai des intalnita fiind in jurul varstei de 10-13 ani. Se poate manifesta si la adulti, dar intr-o masura mai mica. Femeile sunt mai predispuse sa dezvolte aceasta tulburare decat barbatii.  Cercetarile au demostrat ca ele isi smulg o cantitate de par mai mare decat barbatii.caderea parului tricotilomania

Cauzele aparitiei tricotiloamniei nu sunt cunoscute, dar exista o mare varietate defactori neurobilogici si genetici. La copii, cel mai frecvent intalnit factor este stresul (abuzuri, schimbarea scolii, conflicte familiale, decesul unui parinte sau schimbarile hormonale). Exista teorii psihanalitice care considera ca tricotilomania este o reactie la pierderea sau separarea de persoane dragi.

Simptomele pe baza carora se stabileste diagnosticul de tricotilomanie sunt:

  • smulgerea repetata a parului din cap, ceea ce cauzeaza o importanta pierdere a parului
  • cresterea tensiunii/anxietatii inainte de a smulge propriul par sau atunci cand incearca sa reziste impulsului
  • aparitia unei senzatii de placere sau usurare resimtita atunci cand isi smulge parul din cap
  • apar efecte neplacute la nivelul pielii, de mancarime, furnicaturi, deterioarare a tesuturilor, infectii, rani si caderea parului
  • posibil ca unele persoane sa inghita smocurile de par smulse si acest lucru sa cauzeze probleme gastrointestinale; manactul parului se numeste medical tricofagia

Poate tricotilomania cauza caderea parului?

Smulgerea parului repetata duce la deteriorarea temporara sau permanenta a foliculilor. Daca o cantitate de par considerabila este smulsa, foliculii distrusi pot afecta ciclul de crestere a parului. De cele mai multe ori, parul nu creste la fel ca inainte, ci isi schimba structura si culoarea. Pe locurile afectate, va creste mai subtire si isi poate pierde pigmentul, creste de culoare gri sau alba. De asemenea, pot exista zone de chelie sau sau caderea parului poate fi difuza.  Caderea pemanenta a parului este putin probabila in cazul tricotilomaniei. Cel mai probabil vor fi afectate cateva zone de pe scalp.caderea parului tricotilomania

Locurile de pe care este smuls parul pot fi oricare zone cu pilozitate (axile, zona pubiana, sprancene, pleoape, brate, picioare), insa in general este preferat scapul. Smulgerea parului poate surveni de mai multe ori in cursul aceleiasi zile si poate dura cateva ore. Impulsul de a smulge propriul par poate aparea intr-o situatie stresanta, dar si intr-o situatie de relaxare. De regula comportamentul este ascuns si negat. Persoanele afectate nu isi smulg parul in public, decat cel mult fata de persoane din familie, pe care le considera apropiate.

Tulburarea cauzeaza o suferinta emotionala semnificativa, poate altera functionarea in domenii importante ale vietii persoanei (viata sociala, profesionala si viata personala). Poate induce sentimente de vina si de rusine, tendinte de a evita situatii sociale si relatii cu alte persoane. Daca avanseaza, disconfortul psihic se poate transforma in tulburari psihice, cum ar fi depresia sau anxietatea.

Fiind o tulburare de comportament, tratamentul tricotilomaniei trebuie sa vizeze doua directii:

  • psihoterapia – terapie individuala, familiala, educationala, hipnoza, terapie cognitiv-comportamentala sau psihanaliza
  • tratamentul medicamentos – antidepresive, benzodiazepine, litiul, antagonisti opioidici sau buspirona

Tricotilomania este greu de vindecat complet. Episoadele de smulgere pot reveni, de aceea este necesara urmarea unei terapii de lunga durata.

Regenerarea dupa caderea parului provocata de tricotilomanie difera de la o persoana la alta. Nu se poate prezice modul in care va parul se va regenera dupa incetarea impulsului de a-l smulge. In unele cazuri refacerea foliculilor poate fi completa, in alte cazuri, distrugerea este ireversibila, iar parul care creste este diferit (mai subtire sau depigmentat).