Caderea parului provocata de infectii ale scalpului

Tinea capitis, foliculita si dermatita seboreica sunt infectii ale scalpului ce pot cauza caderea parului.

Tinea capitis

Tinea sau dermatofitia sunt un grup de fungi (ciuperci) care ataca pielea, parul si unghiile. Infectia se poate transmite de la om la om (antropofilic), de la animal la om (zoofilic) sau din sol la om (geofilic). Cele mai intalnite ciuperci sunt: Trichophyton rubrum, Trichophyton tonsurans, Trichophyton interdigitale, Trichophyton metagrophytes, Microsporum canis si Epidermophyton flocosum. Tinea poate afecta diverse zone ale pielii: fata, barba, unghiile, palmele sau/si scalpul.

caderea parului tinea capitisAtunci cand apare pe scalp se numeste tinea capitis sau pecingine (in termeni populari). Medical se mai numeste si  tricofitie sau microsporie, in functie de ciuperca ce a provocat infectia (specia Trichophyton sau specia Microsporum). Este o infectie fungica a scalpului, care afecteaza mai mult copiii, in general cu varste de pana la 10 ani, dar poate aparea uneori si la adulti.

Tinea capitis este o boala contagioasa.

Atunci cand se dezvolta pe scalp poate determina caderea parului in zone de chelie. De regula incepe cu mici papule eritematoase ce se formeaza in jurul firelor de par de pe scalp, pleoape sau sprancene. In cateva zile papulele, rosii initial, devin palide si se acopera cu solzi. Parul se decoloreaza, isi pierde luciul si incepe sa se rupa la cativa milimetri de la scalp.

Papulele se  extind progresiv in cateva zile pe suprafata scalpului si iau forme rotunde sau ovale. Se inflameaza, devin supuroase si se acopera cu solzi gri. Zonele sunt rosii pe margine, doar in centru au o culoare naturala a pielii, ceea ce creeaza aspectul unui inel. Senzatia de mancarime poate varia in intensitate, la fel ca inflamatia, care poate fi usoara sau severa. In zonele acestea caderea parului se manifesta foarte intens, firele se rup la cativa milimetri sau chiar la baza scalpului, dand aspectul de zone de chelie cu puncte negre pe piele.

Sursele de imbolnavire cu tinea capitis sunt pisicile, porcii sau alte animale domestice. Ciupercile se gasesc in blana acestor animale.

Principala cauza a infectarii cu tinea capitis insa este transmiterea de la o persoana la alta a diferitelor obiecte de igiena personala (pieptan, perie, prosopul de baie) sau a altor obiecte care vin in contact cu zonele afectate (palarie/sapca, perna, lenjeria de pat, jucariile etc).

Diagnosticul este pus de medicul dermatolog, in urma unei atente examinari. El poate observa microscopic firele de par, poate face o biopsie sau poate recomanda o cultura fungica ce indica exact care ciuperca este responsabila de infectie.

Tratamentul de regula este o combinatie de medicamente antimicotice administrate oral (itraconazol, terbinafrina, grizeofluvina sau fluconazol) si unguente aplicate pe zonele afectate (ciclopiroxolamina, terbinaflina etc). Ciupercile care cauzeaza tinea capitis sunt foarte rezistente, prin urmare tratamentul va fi de lunga durata, de pana la 8 saptamani. Ciuperca dispare uneori chiar si dupa cateva luni. Caderea parului se opreste odata ce ciuperca dispare, insa parul se va regenera in zonele afectate dupa vindecare completa a zonelor afectate.

Foliculita

caderea parului foliculitaFoliculita este un termen pentru inflamatia focala a foliculilor pilosi. Arata ca acneea, o zona mica, inflamata si rosie formata la baza firului de par. Poate contine puroi si da senzatii de mancarime. In primele stagii ale afectiunii, firele de par pot sa mai fie inca in centrul foliculitei, dar pe masura ce progreseaza, firele tind sa cada. Cand foliculita este severa, inflamatia este atat de intensa incat poate provoca distrugerea permanenta a folicului, lasand mici zone fara par.

Cea mai intalnita forma de foliculita este cea infectioasa, determinata de microbacterii, in special de Stafilococul Aureus. Exista insa si forme de foliculita non-infectioase, cum ar fi cele provocate de uleiuri, substante cosmetice aplicate pe pcaderea parului foliculitaiele, care infunda foliculii de par, sau prin agresarea pielii la folosirea excesiva a aparatelor de ras, epilatul. Orice tip de agresiune asupra folicului poate cauza o infectie.

Diagnosticul este pus de medicul dermatolog. In general foliculita intr-o forma usoara se vindeca de la sine in aproximativ 2 saptamani. Daca nu se vindeca, medicul poate recomanda unguente sau creme cu antibiotic sau antifungic. In formele severe ale foliculitei, se presriu pastile cu antibiotic sau antifungice.

Dermatita seboreica

Dermatita seboreica nu este o boala infectioasa, dar poate implica infectia. Este in primul rand o afectiune a pielii, ea fiind localizata la nivelul zonelor bogate in glande sebacee: pe fata, pe scalp, pe sprancene, barbie, stern, axile sau zona pubiana. Ea poate induce o cadere temporara a parului, daca dermatita este localizata la nivelul scalpului.

Dermatita seboreica este o afectiune ce se carcaterizeaza prin cruste (coji) albicioase, unsuroase sau uscate. Cojile se fixeaza pe firele de par si pot provoca mancarimi. Formele dermatitei  seboreice, in functie de gravitatea sa, pot fi: usoara, medie sau severa.

Aceasta este o stare inflamatorie a pielii a carei cauza nu este cunoscuta. Se pare ca glandele sebacee atasate foliculilor de par incep sa produca o cantitate mai mare de sebum. Perioade de fluctuatii sau schimbari hormonale, cum ar fi pubertatea, pot declansa dermatita seboreica. Alti factori de risc sunt: scaderea sistemului imunitar, tulburari neurologice, pielea grasa, stresul, oboseala, afectiuni ale pielii (psorizisul, acneea), temperaturi excesive, folosirea rara a samponului la spalarea parului. Un tip de drojdie, pityrosporum ovale, poate cauza aparitia afectiunii.caderea parului dermatita seboreica

Cu toate ca aceste inflamatii nu sunt la nivelul folicului, daca foliculii se afla in vecinatatea celulelor inflamatorii, ei pot fi afectati. Procesul de dezvoltare a firelor de par poate fi afectat, astfel incat dermatita seboreica poate determina caderea parului difuza.

Exista mai multe tratamente pentru aceasta afectiune. Cel mai simplu tratament implica folosirea unor sampoane antimatreata, care contin sulf, sulfura de seleniu, zinc pirition, acid salicilic, gudron, ketoconazol sau fluconazol.  Se recomanda folosirea alternativa a mai multor sampoane (in fiecare zi altul), fiecare avand propria sa actiune. Spalarea zilnica este obligatorie. Se aplica samponul pe par si se freaca bine pielea, pentru a indeparta cojile. Samponul se lasa in par cel putin 5 minute pentru a actiona.

Unii medici dermatologi pot prescrie antibiotice pentru a controla flora si astfel reduc inflamatia pielii. Inflamatia poate fi tratata direct cu corticosteroizi sau lotiuni care sa controleze raspunsul imunologic.

Dermatita seboreica poate fi foarte persistenta si greu de vindecat. Pentru ca este neplacuta din punct de vedere estetic, prezenta ei poate provoca un disconfort social, apare o jena de a fi in public, stari de anxietate. Lasata netratata pot aparea infectii bacteriene secundare in zonele afectate.